Ateliere vocaționale pentru copii vulnerabili – provocări și perspective de dezvoltare

În spatele fiecărei reușite în educația și dezvoltarea copiilor cu diferite deficiențe stau coordonatorii de proiect dedicați. Aceștia nu doar planifică și organizează atelierele vocaționale, dar și îi îndrumă pe copii spre descoperirea și cultivarea potențialului lor. Prin abilități de comunicare și management al echipei, acești lideri transformă proiectele în oportunități tangibile de creștere și integrare socială, demonstrând că angajamentul și devotamentul lor sunt cheia pentru viitorul fiecărui copil implicat. Așa este și Lilia Mura, care zi de zi încearcă să asigure o implementare eficientă și de succes a activităților, contribuind la dezvoltarea și îmbunătățirea continuă a proiectului intitulat “Atelierele Vocaționale pentru Copii Refugiați și Copii Vulnerabili la Centrul de Plasament pentru Refugiați SOS Autism”.

Care a fost motivația din spatele organizării acestor ateliere vocationale pentru copii refugiați și vulnerabili?

Motivația profundă din spatele organizării acestor ateliere vocationale pentru copii refugiați și vulnerabili este pasiunea pentru copii și dorința de a le oferi un viitor cu oportunitati si posibilități pentru ei. Aceste activități nu sunt doar o formă de terapie, ci și o pregătire pentru viață, promovând spiritul creator și dorința de a înfrunta provocările cu încredere și determinare. Într-o lume adesea dominată de tensiuni și conflicte, ne străduim să cultivăm un mediu unde fiecare copil poate să-și dezvolte potențialul și să își construiască un viitor bazat pe înțelegere, compasiune și succes personal.

Cum ați selectat tipurile de ateliere oferite (cooking, pictură, croitorie, engleză)?

Pentru a selecta tipurile de ateliere oferite, am început prin a observa și identifica nevoile specifice ale copiilor. Am luat în considerare vârsta lor și , astfel încât activitățile să fie accesibile și relevante pentru fiecare participant. De asemenea, am evaluat resursele disponibile în cadrul centrului, adaptând opțiunile de ateliere pentru a utiliza eficient spațiul și materialele disponibile. Astfel, am creat un program diversificat care să încurajeze participarea activă și să sprijine dezvoltarea lor într-un mod progresiv.

Ce provocări ați întâmpinat în organizarea și desfășurarea acestor ateliere?

În organizarea și desfășurarea acestor ateliere, am întâmpinat mai multe provocări semnificative. Printre acestea se numără lipsa unui spațiu adecvat pentru desfășurarea activităților, ceea ce a necesitat gestionarea atentă a resurselor și adaptarea programului. De asemenea, am fost confruntați cu starea de apatie a adolescenților, rezultată din experiențele traumatizante anterioare, ceea ce a necesitat o abordare sensibilă și individualizată pentru a stimula participarea și implicarea lor în ateliere.

Puteți descrie o zi obișnuită într-unul dintre atelierele pe care le-ați coordonat? 

Într-o zi obișnuită în atelierul pe care l-am coordonat, activitățile începeau de obicei după masă, imediat după ce copiii finalizau lecțiile zilnice. Începeam cu o introducere în tema atelierului și ne asiguram că toți copiii sunt implicați și pregătiți pentru activitățile practice. Fiecare atelier includea o serie de activități adaptate vârstei și nivelului de dezvoltare al participanților, de la lecții de gătit sau pictură până la cursuri de croitorie sau învățare a limbii engleze. Obiectivul principal era nu doar să dezvoltăm abilități practice, ci și să oferim un mediu sigur și stimulant pentru socializare și creștere personală.

Mereu am fost pasionată de scriere, prezentare și microfon. Actualmente sunt doctor în istorie, cercetător științific superior în cadrul Institutului de Istorie, Ministerul Educației, Culturii și Cercetării al Republicii Moldova.
Sunt autoare a peste 35 de articole științifice și peste 50 de articole jurnalistice în care e abordată tematica persoanelor cu dizabilități.
Printre publicațiile de bază mă reprezintă revista „10 istorii de succes – Femei puternice cu abilități diferite” (Chișinău 2018), publicată de către Entitatea Națiunilor Unite pentru Egalitatea de Gen și Abilitarea Femeilor (UN Women), precum și lucrarea „Comunicarea cu şi despre persoanele cu dizabilităţi intelectuale. Ghid pentru Jurnalişti” (Chișinău 2012), realizată în coautorat cu Ludmila Malcoci în cadrul Programului Comunitate Incluzivă-Moldova, implementat de Asociația Keystone Human Services International Moldova.
Din 2006 până în prezent, continuu să fiu crainic și redactor-prezentator al revistei sonorizate „ACASĂ”, imprimată în Studioul de Înregistrări Sonore al Centrului de Informare şi Reabilitare al Asociației Nevăzătorilor din Moldova.
Anul pandemic 2020 m-a dus cu gândul din nou la creativitate și anume, ce ar fi dacă aș crea și eu un podcast unde alături de semenii mei, unde vom arăta că prejudecățile societății pot fi depășite!!!!
Cu drag de voi, Mariana Țîbulac-Ciobanu.

Alți autori de podcasturi:

Font Resize