Episodul 5 – „Dumnezeu și Dizabilitatea”

În perioada Postului Mare aceștia frecventează cel mai des biserica și spun că aici încearcă să își găsească liniștea și fericirea interioară, deși deseori sunt priviți straniu, superstițios sau uneori, cu superioritate de unii enoriași.

Chiar dacă se mișcă, văd sau comunică diferit, persoanele cu dizabilități sunt oameni care au dreptul la religie, la integrare în societate în mod echitabil și respectuos. Despre dizabilitate și credință, problema acceptării, sau care ar fi modul correct de abordare al persoanelor cu dizabilități în cadrul unei instituții religioase precum și experiențele lui personale ca slujitor al bisericii, în contactul direct cu persoanele cu dizabilități, discutăm cu Petru Ciobanu, preot, doctor în istorie.

În Moldova sunt 13,6 mii persoane cu dizabilităţi ale aparatului locomotor, persoane cărora le vine greu să se deplaseze, dintre aceste peste 13 mii – aproape patru mii se află în scaunul cu rotile, oameni care au aceleași drepturi ca cei care merg pe picioare, oameni care la fel au necesitatea de a merge la Biserică. Însă, nu o pot face din simplu motiv că aproape nici un locaș sfânt din capitală, nu este accesibil nemaivorbind de bisericile de la sate. Totuși Catedrala Romano-Catolică din Chisinau poate fi un exemplu în acest sens.

Insistența de a ajuta în biserică o persoană cu dizabilități, devine uneori exagerată. Fiecare persoană cred că s-ar arăta deranjată cînd mai nu cu forța I se dă un leu, un colac, sau o bomboană! Enoriașii nu știu că acești oameni uneori poți cîștiga mai bine chiar decît unii dintre ei, dar ei văd și accentuează în acest caz dizabilitatea! Totuși situațiile pot fi diferite.

Studiile arată că stima de sine are un rol esențial dacă vrem să avem o bună sănătate mentală și fizică, în timp ce o imagine de sine negativă degradează sănătatea și scade performanța. Strâns legat aceasta este acceptarea sinelui, uneori o adevărată problemă pentru persoanele cu dizabilități, fapt care le scade și mai mult din nivelul de încredere, energie și fericire personală.

Mereu am fost pasionată de scriere, prezentare și microfon. Actualmente sunt doctor în istorie, cercetător științific superior în cadrul Institutului de Istorie, Ministerul Educației, Culturii și Cercetării al Republicii Moldova.
Sunt autoare a peste 35 de articole științifice și peste 50 de articole jurnalistice în care e abordată tematica persoanelor cu dizabilități.
Printre publicațiile de bază mă reprezintă revista „10 istorii de succes – Femei puternice cu abilități diferite” (Chișinău 2018), publicată de către Entitatea Națiunilor Unite pentru Egalitatea de Gen și Abilitarea Femeilor (UN Women), precum și lucrarea „Comunicarea cu şi despre persoanele cu dizabilităţi intelectuale. Ghid pentru Jurnalişti” (Chișinău 2012), realizată în coautorat cu Ludmila Malcoci în cadrul Programului Comunitate Incluzivă-Moldova, implementat de Asociația Keystone Human Services International Moldova.
Din 2006 până în prezent, continuu să fiu crainic și redactor-prezentator al revistei sonorizate „ACASĂ”, imprimată în Studioul de Înregistrări Sonore al Centrului de Informare şi Reabilitare al Asociației Nevăzătorilor din Moldova.
Anul pandemic 2020 m-a dus cu gândul din nou la creativitate și anume, ce ar fi dacă aș crea și eu un podcast unde alături de semenii mei, unde vom arăta că prejudecățile societății pot fi depășite!!!!
Cu drag de voi, Mariana Țîbulac-Ciobanu.

Alți autori de podcasturi:

Font Resize