Lipsa spiritului antreprenorial în rândul persoanleor cu dizabilități

Desfășurarea unei activități independente este un lucru foarte important, dar și foarte dificil pentru fiecare persoană cu dizabilități din Republica Moldova. Fapt menționat și de domnul Victor Gheorghiță originar din satul Soloneț, raionul Soroca, care ne povestește cum reușește totuși să își asigure singur dezvoltarea și creșterea sa economică, precum și de ce nu are curajul de a aplica la un grant financiar.

La vîrsta de 4 ani Victor Gheorghiță, în timpul unui joc cu copii din mahala, a avut nefericirea să cadă sub un tractor care în acel moment indrepta drumul unde aceștia obișnuiau să se joace. De atunci bărbatul în loc de picior poartă o proteză de lemn. Proteză, care an de an, cu vîrsta, trebuia schimbată. Dizabilitatea dobîndită, însă nu l-a oprit niciodată din visul său de a-și crea o familie, de a-și educa copii și de a-i crește și întreține din sursele proprii.

La început credea că munca fizică nu este pentru el, de aceea a ales să studieze pedagogia și o bună  perioadă de timp a activat ca profesor de limbă română. Mai mulți ani la rând însă a purtat cu sine dragostea de tot ce înseamnă lemn, de acele ornamente populare sau motive geometrice imprimate frumos în orice lucrare, iar visul de a deveni un lemnar iscusit a continuat să-l urmărească.

Chiar dacă nu a putut muncit peste hotare ca să stringă bani să își deschidă un atelier, așa cum fac astăzi majoritatea cetățenilor noștri, dl Gheorghiță oricum a reușit să își deschidă o afacere acasă, în Soroca, orașul său natal.

Bărbatul ne povestește cu nostalgie de vremurile de înaintea pandemiei când putea să își expună lucrările la târgurile meşterilor populari din țară, unde se vând obiecte de artizanat, căci din lucrările sale observăm că mâinile lui creează adevărate opere de artă. ”Așa deveneam cunoscut. Oamenii apreciau munca mea și îmi dădeau diferite comenzi de la mobilier pentru casă, pînă la porți și iconostase in biserici. Lucru mergea destul de bine căci am ajuns să angajez și alte patru persoane care să mă ajute. Acum însă e mai greu, tot ce realizăm, fotografiem și plasăm pe internet, ca cei interesați să poată face comenzi, deși acestea au scăzut simțitor acum” – ne mărturisește Victor Gheorghiță.

Întrebat dacă știe că poate accesa anumite granturi europene în dezvoltarea atelierului său într-o afacere proprie, acesta ne-a spus: ”Am auzit că se dau astfel de bani în susținerea afacerilor încă acum cîțiva ani, cînd am participat la un program de instruire al Asociației ”Motivația” despre astfel de proiecte de susținere financiară, dar așa și nu m-am interesat concret despre pașii pe care trebuie să-i fac în acest sens. Asta necesită multă umblare pe drumuri, dar eu nu am timp să alerg cu documentele, mai ales că trebuie să îmi înregistrez atelierul, iar pentru asta trebuie și bani, căci azi orice document costă. De-aș avea eu comenzi că lucrez și așa… Desigur că aș vrea să mă dezvolt mai mult, că am nevoie de strunguri, instrumente mai scumpe căci cu cele care lucrez îs vechi și chiar periculoase pe alocuri, totuși recunosc că nu știu cum să obții bani europeni, asta ar însemna să mă apuc iar de studii, să cercetez aprofundat cum se face asta (râde) .”

Mai multe persoane cu dizabilități din Republica Moldova recunosc că știu doar din auzite despre posibilitatea accesării fondurilor nerambursabile.  Aceștia și nu au nici o idee de detaliile legate de modalitatea de accesare a banilor, dacă se încadrează sau nu în anumite apeluri deschise, dacă este sau nu nevoie să contribuie și ei cu careva procente de bani, etc.

Observăm totuși că gradul ridicat de birocrație, cantitatea enormă de documente care trebuie furnizate autorităților, controalele repetate din partea acestora, dificultatea asigurării sumelor reprezentând partea proprie din finanțare, necunoașterea legislației fiscale, îi opresc pe mulți să viseze măcar la dezvoltarea propriului bussines.

Eu cred că sunt totuși sunt niște riscuri în toate finanțările astea. Nu îți mai dă nimeni bani așa, na-ți că-ți trebuie, trebuie să respecți anumite rigori, iar legea în Europa e lege, nu ca în Moldova. Poți să fii și sancționat, dacă nu știi a gestiona corect banii”- consideră dl Gheorghiță.

Asociația Antreprenorilor cu Dizabilități din Moldova este considerate instituția care se ocupă de dezvoltarea activismului social şi a spiritului antreprenorial în rândul persoanleor cu dizabilități şi promovarea valorilor democratice europene în țara noastră.

Conform ”Legii nr. 845, art.361 din 1992” activitatea de antreprenoriat social, desfășurată de întreprinderile sociale, este orientată spre îmbunătățirea condițiilor de viață și oferirea de oportunități persoanelor din categoriile defavorizate ale populației prin consolidarea coeziunii economice şi sociale, inclusiv la nivelul colectivităţilor locale, prin ocuparea forţei de muncă, prin dezvoltarea serviciilor sociale în interesul comunității, prin creşterea incluziunii sociale.

Olga Afanas este psiholog, și are și ea o dizabilitate din copilărie, din 2014 însă a reușește să gestioneze SRL-ului ”Ariadna Cons” fără probleme. Olga este de părere că ”pentru solicitantul de fonduri europene nu este atât de importantă poate obținerea propriu-zisă a banilor, cât punerea în practică a unei idei în care peroana cu dizabilități chiar crede și poate face față lucrurilor. Pentru că doar atunci eforturile, seriozitatea, pasiunea și, de ce nu, talentul de a face un anumit lucru, vor da cu adevărat roade și vor transformă această „unealtă” financiară într-un element de progres”.

Așadar, iniţierea şi dezvoltarea unei afaceri de succes este o adevărată provocare pentru persoanele cu dizabilități din Republica Moldova, nu doar în accesarea și gestionarea banilor, ci problema se complică și mai mult atunci când este vorba de neîncredere în propriile forțe, plus barierele de accesibilitate infrastructurală într-o țară și o comunitate slab dezvoltată.

Mereu am fost pasionată de scriere, prezentare și microfon. Actualmente sunt doctor în istorie, cercetător științific superior în cadrul Institutului de Istorie, Ministerul Educației, Culturii și Cercetării al Republicii Moldova.
Sunt autoare a peste 35 de articole științifice și peste 50 de articole jurnalistice în care e abordată tematica persoanelor cu dizabilități.
Printre publicațiile de bază mă reprezintă revista „10 istorii de succes – Femei puternice cu abilități diferite” (Chișinău 2018), publicată de către Entitatea Națiunilor Unite pentru Egalitatea de Gen și Abilitarea Femeilor (UN Women), precum și lucrarea „Comunicarea cu şi despre persoanele cu dizabilităţi intelectuale. Ghid pentru Jurnalişti” (Chișinău 2012), realizată în coautorat cu Ludmila Malcoci în cadrul Programului Comunitate Incluzivă-Moldova, implementat de Asociația Keystone Human Services International Moldova.
Din 2006 până în prezent, continuu să fiu crainic și redactor-prezentator al revistei sonorizate „ACASĂ”, imprimată în Studioul de Înregistrări Sonore al Centrului de Informare şi Reabilitare al Asociației Nevăzătorilor din Moldova.
Anul pandemic 2020 m-a dus cu gândul din nou la creativitate și anume, ce ar fi dacă aș crea și eu un podcast unde alături de semenii mei, unde vom arăta că prejudecățile societății pot fi depășite!!!!
Cu drag de voi, Mariana Țîbulac-Ciobanu.

Alți autori de podcasturi:

Font Resize